Piața globală de profil oferă în prezent o paletă vastă de peste 60 de soluții constructive, oferind practicienilor posibilitatea de a personaliza tratamentul în funcție de substratul biologic al fiecărui pacient. Această diversitate impune însă o continuitate terapeutică riguroasă; transferul pacientului între clinici diferite poate genera dificultăți tehnice și costuri suplimentare, în condițiile în care instrumentarul de inserare și componentele protetice nu sunt universale, ci specifice fiecărui producător.
Clasificarea dispozitivelor intraosoase se realizează în principal după morfologie și după protocolul chirurgical adoptat:
Un alt factor determinant pentru osteointegrare este topografia suprafeței implantare. Majoritatea sistemelor sunt fabricate din titan, însă performanța lor este dictată de tratamentul chimic sau mecanic al suprafeței. O textură poroasă sau rugoasă este superioară celei netede, oferind o suprafață de contact extinsă pentru celulele osoase și accelerând formarea de țesut nou.
În final, stabilitatea ansamblului protetic este dictată de tipul conexiunii dintre implant și bont (hexagonală internă/externă, conică sau octogonală). O arhitectură de conectare de înaltă precizie este vitală pentru a limita micromișcările și infiltrările bacteriene la interfață, fenomene care, în timp, ar putea cauza resorbția osului periimplantar.