Tehnica adiției de bloc osos rămâne una dintre cele mai predictibile și robuste soluții pentru reconstrucția defectelor osoase tridimensionale severe, unde volumul osos este insuficient atât pe lățime (orizontal), cât și pe înălțime (vertical). Din punct de vedere științific, această procedură reprezintă transferul unui segment de os cortical și medular dintr-o zonă donatoare către zona receptoare, în scopul restabilirii volumului necesar inserării implantului dentar.
Spre deosebire de adițiile particulare (granule de os), blocul osos oferă o stabilitate mecanică imediată și o structură compactă care mimează anatomia naturală a crestei alveolare. Procesul de integrare a grefei se bazează pe crearea unui mecanism de revascularizare între patul receptor (osul pacientului) și blocul grefat.
Recoltarea: Cele mai frecvente zone donatoare intraorale sunt ramul mandibular (zona molarului de minte) sau mentonul (bărbia). Osul recoltat din ram este preferat deoarece are o rată de resorbție foarte scăzută și o densitate corticală ridicată.
Pregătirea patului receptor: Medicul realizează perforații în corticala externă a osului primitor pentru a facilita accesul vaselor de sânge și al celulelor stem către grefă (tehnica decorticării).
Fixarea rigidă: Acesta este pasul critic. Blocul trebuie imobilizat perfect folosind micro-șuruburi de osteosinteză din titan. Orice micromișcare a blocului poate duce la formarea de țesut fibros în loc de os și la eșecul adiției.
Umplerea spațiilor reziduale: Marginile blocului sunt adesea completate cu os articular sau particule xenogrefe și acoperite cu o membrană de colagen pentru a optimiza conturul final.
Studii publicate în Clinical Implant Dentistry and Related Research (2023) subliniază importanța perioadei de vindecare, care variază între 4 și 6 luni. Pe parcursul acestui timp, blocul suferă un proces de înlocuire progresivă, unde osul vechi este resorbit de osteoclaști și înlocuit cu os nou, vital, de către osteoblaste. Cercetările din 2024 arată că rata de succes a implanturilor inserate în blocuri osoase autologe este de peste 95%, fiind comparabilă cu cea a implanturilor inserate în os nativ.
Utilizarea dispozitivelor piezo-electrice în ultimii ani a transformat această procedură dintr-una invazivă într-una de înaltă precizie. Studiile din 2025 demonstrează că tăierea osului prin ultrasunete protejează structurile moi (nervi, vase de sânge) și menține vitalitatea celulelor osoase la nivelul tăieturii, accelerând procesul de integrare a grefei față de tehnicile clasice cu freze rotative.
